Ideea de organism de gestiune colectiva a drepturilor de autor (OGC) a încolțit în Franța anului 1777 când cunoscutul autor Pierre Beaumarchais, nemulțumit de remunerația pe care o primea pentru exploatarea piesei sale, „Le Barbier de Seville”, a convocat un număr de alți autori impreună cu care, cu timpul, a reușit să înființeze primul organism de gestiune colectiva, Société des Auteurs et Compositeurs Dramatiques (SACD), având ca scop o mai bună gestionare a drepturilor autorilor și compozitorilor.
Tot dintr-un sentiment de indignare a luat ființă și primul organism de gestiune colectivă din domeniul muzicii – Société des auteurs, compositeurs et éditeurs de musique (SACEM). În anul 1847, aflându-se la cafeneaua Les Ambassadeurs de pe Champs-Élysées, compozitorul Ernest Bourget își aude operele cântate fără să îi fi fost cerută permisiunea și fără să fi fost plătit pentru acestea, astfel că refuză să plătească nota și, împreună cu Victor Parizot și Paul Henrion cheamă în judecată cafeneaua, instanțele de judecată hotărând că aceștia au dreptul să fie remunerați pentru utilizarea operelor sale. Dată fiind imposibilitatea de a monitoriza individual toate locurile unde ar putea fi utilizate opere, cei trei au luat decizia de a înființa SACEM care să se ocupe de colectarea remunerațiilor cuvenite pentru redarea melodiilor.
În România, cel mai vechi organism de gestionare colectivă a drepturilor de autor este Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA) care a luat ființă în data de 2 noiembrie 1920 (înființată sub denumirea „Societatea Compozitorilor Români”, avându-l ca președinte pe George Enescu).
Ce este un organism de gestiune colectivă?
Organismele de gestiune colectivă sunt persoane juridice constituite prin liberă asociere, având drept obiect de activitate, unic sau principal, gestiunea drepturilor de autor (pentru autor, compozitor, aranjor, scenarist, regizor, etc.) sau drepturilor conexe dreptului de autor (artiști, producători, etc.), categoriilor de drepturi, tipurilor de opere sau de alte obiecte protejate, care le este încredinţată de către mai mulţi autori sau titulari de drepturi de autor, în beneficiul colectiv al acestora.
În Manualul de Bune Practici al Organismelor de Gestiune Colectiva, Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale arată următoarele: „Collective Management Organizations (CMOs) typically exist in a situation where it would be impossible or impractical for owners of copyright and related rights to manage their rights directly, and where it is to their advantage that the licensing of the rights that they own or represent be aggregated with a CMO.”, iar aceasta ne conduce la următoarea întrebare.
Ce face un organism de gestiune colectivă?
Pe scurt, OGC-urile fac în așa fel încât să colecteze cât mai mult posibil din remunerațiile cuvenite categoriei de titulari de drepturi de autor sau drepturi conexe de autor pe care o reprezintă, pentru ca mai apoi să le distribuie celor cărora li se cuvin. Cu ajutorul unui OGC, un songwriter nu trebuie să încheie câte un contract cu fiecare cafenea în care îi sunt cântate melodiile pentru a fi remunerat, întrucât OGC-ul, în acest caz UCMR-ADA, se ocupă de gestionarea drepturilor sale de autor, distribuind apoi acestuia remunerația cuvenită.
O modalitate de colectare a remunerațiilor este aceea în care OGC-urile acordă licențe neexclusive pentru utilizarea operelor pe care le gestionează. Astfel, utilizatorul (cafeneaua, barul, restaurantul, etc.) plătește către OGC o remunerație pentru a avea dreptul să utilizeze un repertoriu întreg de opere.
Potrivit Legii 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, sunt drepturi pe care OGC-urile le gestionează obligatoriu, chiar și pentru titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat, și drepturi pe care OGC-urile le pot gestiona dacă au mandatul titularilor de drepturi.
Drepturi care fac obiectul gestiunii colective obligatorii:
- dreptul la remuneraţie compensatorie pentru copia privată;
- dreptul la remuneraţie echitabilă pentru împrumutul public prevăzut la art. 18 alin. (2);
- dreptul de suită;
- dreptul de radiodifuzare a operelor muzicale;
- dreptul la remuneraţie echitabilă recunoscut artiştilor interpreţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică şi radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora;
- dreptul de retransmitere prin cablu;
- dreptul la compensaţie echitabilă pentru operele orfane.
Drepturi care pot face obiectul gestiunii colective, în baza unui mandat:
- dreptul de reproducere a operelor muzicale pe fonograme sau videograme;
- dreptul de comunicare publică a operelor, cu excepţia operelor muzicale, şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual;
- dreptul de împrumut, cu excepţia cazului prevăzut la art. 145 alin. (1) lit. b);
- dreptul de radiodifuzare a operelor şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual;
- drepturile online asupra operelor muzicale, prevăzute la art. 173;
- dreptul la remuneraţie echitabilă rezultată din cesiunea dreptului de închiriere prevăzut la art. 119 alin. (1).
Care sunt OGC-urile din România?
O listă a tuturor organismelor de gestiune colectivă se poate găsi aici, dar în domeniul muzical interesează următoarele OGC-uri:
UCMR-ADA – pentru autori, compozitori, aranjori, editori (publisheri);
CREDIDAM – pentru artiști interpreti;
UPFR – pentru producători de fonograme;
ARAIEX – artiști interpreti;
ADPFR – producători de fonograme.
