Ordinul de protecție provizoriu este reglementat prin Legea nr. 217/2003 și prin Ordinul nr. 146/2018 emis de către ministrul afacerilor interne şi ministrul muncii şi justiţiei sociale. Prin această reglementare se urmărește ca victimele violenței domestice să poată obține cu celeritate, la momentul sesizării, sprijinul autorităților în vederea înlăturării agresiunii.
Ordinul de protecţie provizoriu se emite de către poliţiştii care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, constată că există un risc iminent ca viaţa, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violenţă domestică, în scopul diminuării acestui risc.
Poliţiştii constată existenţa riscului iminent pe baza evaluării situaţiei de fapt care rezultă din probele obţinute și formularul de evaluare a riscului.
În cazul în care, ca urmare a evaluării situaţiei de fapt, se constată că nu sunt întrunite condiţiile pentru emiterea ordinului de protecţie provizoriu, poliţiştii au obligaţia de a informa persoanele care susţin că sunt victime ale violenţei domestice cu privire la posibilitatea formulării unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecţie de către instanță.
Prin ordinul de protecție provizoriu se poate dispune, pentru o perioadă de 5 zile (120 ore), una sau mai multe dintre următoarele măsuri de protecție:
- evacuarea temporară a agresorului din locuința comună, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
- reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor in locuința comună;
- obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de invațământ a persoanei protejate;
- obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
- obligarea agresorului de a preda poliției armele detinute.
Obligațiile și interdicțiile dispuse împotriva agresorilor prin ordinele de protecție provizorii devin obligatorii imediat după emiterea acestora, fără somație și fără trecerea vreunui termen, iar încălcarea acestora constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la o lună la un an.
Ordinul de protecţie provizoriu se înaintează de către unitatea de poliţie din care face parte poliţistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii.
Procurorul de la parchetul competent decide cu privire la necesitatea menţinerii măsurilor de protecţie dispuse de organul de poliţie în termen de 48 de ore de la emiterea ordinului de protecţie provizoriu.
În cazul în care constată că nu mai este necesară menţinerea măsurilor de protecţie dispuse, procurorul poate dispune motivat încetarea măsurilor de protecţie, cu menţionarea momentului de la care acestea încetează.
Dacă procurorul confirmă necesitatea menţinerii măsurilor de protecţie dispuse de organul de poliţie prin ordinul de protecţie provizoriu, va aplica o rezoluţie cu caracter administrativ pe exemplarul original al acestuia.
Imediat după confirmare, procurorul va înainta ordinul de protecţie provizoriu și tot dosarul care a stat la baza emiterii şi confirmării acestuia, judecătoriei în circumscripția căreia a fost emis, însoţit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecţie.
Durata pentru care ordinul de protecție provizoriu a fost dispus (5 zile – 120 ore) se va prelungi cu durata necesară îndeplinirii procedurii judiciare de emitere a ordinului de protecţie.
Ordinul de protecție provizoriu poate fi contestat la judecătoria în circumscripția căreia a fost emis, în termen de 48 ore de la comunicare.
